mariandanutciulei

Reacţiile pe care le acem, felul cum răspundem la anumiţi stimuli pornesc de la cel mai rezistent “computer”…creierul uman. Unul dintre cei mai puternici stimuli este “momentul când ne îndrăgostim”. De ce începem să iubim o persoană, de multe ori necunoscândo de prea mult timp? De ce ajungem să iubim o persoană pe care o ştim “de o viaţă”? Întrebări la care nu se pot aduce nişte lămuriri, nişte răspunsuri clare. Felul cum se comportă o persoană îndrăgostită depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: 1) temperamentul; 2) cultura grupului din care face parte, şi unde îşi consumă cea mai mare parte din timp; 3)nivelul intelectual; 4) reacţia la schimbări, capacitatea de a se adapta la situaţii noi.

Va-ţi gândit cu cât vi s-a schimbat comportamentul după ce va-ţi îndrăgostit?

Eu împart schimbările de comportament în: 1) Schimbări pozitive, ce îmbunătăţesc comportamentul social al persoanei; 2) Schimbări negative, ce pot produce, atunci când sunt foarte numeroase, “un colaps emoţional”, persoana începând să se “închidă în sine”.

Factorii, sau mai bine zis, situaţiile ce influenţează şi duc la producerea acestor schimbări sunt următoarele: 1) Iubeşti o persoană, încerci să îi arăţi acest sentiment, dar ea nu dă nici un semn, nici că te respinge, nici că simte şi ea ceva pentru tine. În această situaţie eşti predispus/ă la schimbări negative în comportament. 2) Iubeşti o persoană şi după ce îţi exprimi sentimentul faţă de ea…aceasta îţi împărtăşeste acelaşi sentiment. Acesta este începutul unei relaţii. Această sotuaţie produce schimbări pozitive. 3) Cea mai dificilă situaţie este atunci când, după ce ţi-ai exprimat sentimentul de iubire faţă de o persoană anume, să primeşti un refuz foarte clar. Aceasta este situaţia care poate produce “închiderea în sine”.

Mai sunt şi alte situaţii care influenţează şi produc schimbări asupra comportamentului nostru de zi cu zi, asupra bunei noastre dispoziţii, dar sunt variante intermediare ce cuprind câte puţin din unele din cele trei situaţii mai sus enunţate.

Cand iubeşti vezi realitatea altfel, nu o percepi exact aşa cum este în contextul real. În funcţie de situaţiile enumerate mai sus denaturarea realităţii este în sens negativ sau pozitiv.

În cazul situaţiei numărul 1) ne putem pune multe întrebări (mai ales dacă nu cunoaştem acea persoană de prea mult timp): dacă are prieten/ă? dacă se gândeşte “în sinea ei” la mine” ş.a. În momentul când vezi lângă acea persoană o alta de sex opus, o vei vedea(percepe) ca pe un rival, un obstacol. Dar e bine să nu ai reacţii pe care ai putea să le regreţi mai târziu; fii tu însuţi căci cine ştie, poate se va îndrepta situaţia.

În cazul situaţiei numărul 3) te face să “te închizi în tine”, dar făcând asta greşeşti, pentru că, necunoscând…nimic nu se va schimba în bine, ci dimpotrivă, starea ta interioară se va înrăutăţi. Chiar şi după refuzul din partea persoanei de care te-ai îndrăgostit încearcă să fii optimist/ă, căci viaţa trece şi nu ştii ceea ce îţi serveşte viitorul, dar numai socializând cu ceilalţi se va putea schimba ceva în bine. /ă de poate “distruge” sau te poate “ridica”, dar în mare măsură depinde şi de tine.

În cazul situaţiei numărul 2) realitatea este percepută doar pe jumătate, este percepută doar partea frumoasă a acesteia. Încrederea în sine creşte foarte mult cu cât timpul trece şi sentimentul faţă de tine al celeilalte persoane este clar că este acelaşi pe care i-l porţi tu. Într-o mare măsură această euforie este benefică.

Starea de îndrăgostit/ă de poate “distruge” sau te poate “ridica”, dar în mare măsură depinde şi de tine. Chiar şi în cazul situaţiei 3) se pot produce schimbări pozitive, dar asta depinde de tine.

 Atunci când iubeşti ţi se pare că totul este strălucitor şi mai frumos decât este în realitate.

Lumina gândurilor tale îţi poate aduce fericirea, îţi poate lumina calea de a-ţi găsi jumătatea.

Doar gândeşte-te bine, chiar şi dacă te-ai îndrăgostit, încearcă să rămâi lucid/ă să percepi realitatea aşa cum este ea…DURĂ.

     De ce se feresc unii să comunice, să socializeze cu semenii lor. Nu spune nimeni că trebuie să spui tot ceea ce te frământă, poţi să vorbeşti despre orice: ultimul film vizionat, ultima carte citită şi alte astfel de lucruri.

      Prin comunicare putem cunoaşte alte persoane, dar asta depinde de mai mulţi factori, cum ar fi:

-         atenţia acordată convorbirii;

-         atenţia acordată acelei persoane, gradul de simpatie faţă de acea persoană;

-         dacă suntem din fire mai conservatori, trebuie să încercăm să renunţăm pentru puţin la acest fapt; pentru că fiind conservatori nu putem cunoaşte persoane noi deoarece nu ne plac schimbările şi implicit lucrurile noi.

      Prin lipsa de comunicare se ajunge la o oarecare deconectare de realitate, în mintea noastră se vor acumula foarte multe întrebări, la care vom găsi răspunsul doar prin comunicarea cu ceilalţi. Niciodată nu poţi ştii când poţi găsi un adevărat prieten.

  Comunicarea cu semenii noştri este ţelul vieţii noastre.